Gândul e problema, dar și solutia

În viața de zi cu zi ne confuntăm cu tot felul de emoții puternice, de obicei negative, care ne afecteaza funcționarea șă starea de bine. De la tristețe profundă, vinovăție excesivă și până la anxietate și furie, toate aceste emoții sunt prezente în viața noastră cotidiană și le purtăm cu noi ori de câte ori ne confruntăm cu o situație de viață problematică. Adeseori, noi punem aceste stări emoționale pe baza evenimentelor negative care apar în mediu, și avem impresia ca evenimentul, în sine, duce la apariția stării emoționale pe care o avem. De exemplu, deseori, auzim oamenii ca spun diverse lucruri precum: „Mă simt foarte trist pentru că mi-am pierdut locul de muncă”, „Sunt furios deoarece ceilalți nu îmi recunosc meritele”, „Mă simt anxios deoarece va trebui să țin o prezentare în fața multor oameni” și așa mai departe. Astfel, oamenii tind să creadă că evenimentele, în sine, determină stare emoțională.

Pentru a scoate în evidență caracterul eronat al acestei atribuiri, conform căreia, situația determină emoția, putem face apel la două întrebări și anume: „Ceilalți oameni reacționează la fel ca mine când trec prin situații similare” și „Am avut emoții similare când am avut parte, în trecut, de evenimente similare ?”. Dacă răspunsul la aceste două întrebări este unul negativ atunci putem concluziona că nu situația prin care trecem ne generează emoțiile, deoarece dacă ar fi așa atunci toată lumea ar trebui să reacționeze la fel în astfel de situații și reacțiile mele ar trebui să fie aceleași, tot timpul când mă confrunt cu ele. Astfel, eliminând situația de pe lista cauzelor emoției, rămâne să ne întrebăm ce anume duce la apariția stărilor emoționale pe care le avem. Dacă am stabilit că oameni diferiți reacționează diferit la aceleași situații și chiar noi, înșine, reacționăm diferit la aceleași situașii, în diferite momente ale vieții, atunci este justificat să credem că gândurile pe care le avem cu privire la respectiva situație, adică modul nostru de raportare, sunt responsabile pentru generarea emoției aferente situației.

Există mai multe tipare de gândire care nasc emoții negative foarte puternice (ca cele enumerate anterior). Dintre acestea există 4 tipuri foarte importante din punct de vedere al impactului pe care îl au asupra emoțiilor și anume. Aceste 4 gânduri sunt numite „gânduri evaluative” întrucât se referă la modul nostru în care catalogăm și ne raportăm asupra situațiilor de viață și asupra oamenilor. Primul și cel mai important gând pe care îl avem este „Trebuie!”, acest gând se manifestă în toate situațiile în urma cărora avem emoții negative puternice (ex: Trebuie cu necesitate să fac totul perfect). A doua evaluare poartă denumirea de „toleranță scăzută la frustrare”, care se manifestă prin gânduri precum „Nu pot suporta să nu fac totul perfect.” O altă evaluare este reprezentată de „Catastrofare” care se poate identifica în gânduri precum „Ar fi groaznic să greșesc ceva în ceea ce fac.”. Al patrulea gând evaluativ este „evaluarea globală” care se poate manifesta sub forma gandurilor de genul „Dacă nu fac totul perfect atunci sunt o persoană lipsită de valoare.”

Toate aceste gânduri, și multe altele, sunt responsabile de emoțiile noastre negative foarte intense. Ele nu apar separat, de obicei acționând impreună sub diverse „echipe” generând în funcție de combinația în care apar, diverse emoții. De exemplu anxietatea apare dintr-o combinație de „trebuie” și catastrofare, pe baza unei situații potențial periculoase. Tristețea profundă este dată de „trebuie” și „evaluarea globală negativă a propriei eprsoane”, pe fondul unei situații cu o posibilă pierdere. Vinovăția apare atunci când ne încălcăm un cod etic sau moral propriu, asumat și apar gandurile de „trebuie” și „evaluare globală”. În cazul furiei, aceasta apare pe fondul unei situații în care percepem ca s-a comis o nedreptate și avem gânduri de „trebuie”, „toleranță scăzută la frustrare” și „evaluare globală”.

Aceste 4 gânduri au în comun mai multe caracteristici și anume faptul că sunt iraționale, inflexibile și totalitare; adică nu ne dau posibilitatea de a vedea lucrurile din mai multe perspective și ne dau impresia faptului ca suntem neputincioși în a ne controla stările emoționale. Noi, toți, avem aceste gânduri în minte și ele se activează în funcție de evenimentele apărute, însă ele pot fi schimbate și felxibilizate.

De reținut este faptul că nu situația în sine duce la emoție, ci modul în care ne raportăm la situație. O analogie pe care o consider a fi reprezentativa ar putea fi starea de rău care apare după anumite mese; astfel încât atunci când ne punem la masă și mâncăm cu pofta și foarte repede o să ni se facă rău, însă dacă mâncăm într-un ritm normal nu o să avem parte de această consecință negativă. Astfel, nu mâncarea, în sine, duce la senzația de rău, ci modalitatea în care fiecare alege să o consume.

Paul Cristea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Previous article

Why are you overthinking?

Next article

Types of romantic relationships